10 minute cu Dumitru Ciubaşenco. Blestemul geopoliticii. 12 decembrie 2018

Moldova este dominată de blestemul geopoliticii. De obicei, isteria cu tentă geopolitică se acutizează înainte de orice campanie electorală, în preajma alegerilor fie parlamentare, fie prezidenţiale sau chiar locale. Din păcate, aşa poate să se întîmple – deja sînt semne care confirmă acest lucru – şi pe parcursul campaniei de alegeri în viitorul parlament, care, de facto, deja a început.

De vină sînt, în primul rând, factorii externi, centrele străine de influiență, care tratează Moldova ca un teritoriu care ar fi bine, ar fi fost util, avantajos, convenabil să fie controlat – nu de noi şi nu pentru noi, cei care trăim aici, ci de dânșii şi pentru dânșii, pentru aceşti actori străini.

Dar de vină, în rândul doi, sînt şi politicienii moldoveni, care speculează cu geopolitica în scopul obţinerii puterii, iar apoi pentru a o menține.

Însă, dacă să fim sinceri până la capăt, sîntem de vină şi noi înșine, cetăţenii Moldovei – pentru faptul că permitem să fim atraşi în aceste jocuri de-a geopolitica, ne agităm în legătură cu ea, ajungem la o stare de isterizare bolnăvicioasă. Evident că într-o asemenea stare de exaltare generală, de psihoză în masă, de tulburare a raţiunii nu putem vorbi despre o alegere conștientă, despre un vot câtuși de puțin raţional, cumpătat, despre un vot, dacă se poate spune așa, cu folos pentru stat şi popor.

Citim ultimele comentarii ale experţilor străini, ultimele articole din mass media de peste hotare, fie din Vest sau din Est, despre alegerile curente din Moldova şi vedem că totul, iarăşi, se reduce la un conflict geopolitic ce ne este prezentat în alb-negru – lupta pro-occidentalilor (pro-europenilor, pro-românilor) cu pro-esticii (pro-ruşii, pro-euroasianicii).

Iată ce scrie o influentă organizaţie de investigații din Statele Unite ale Americii, îi zice Stratfor, într-o analiză dedicată Moldovei:

„Ca şi vecinii săi apropiaţi, Moldova este un stat de frontieră, contestat de Rusia şi Occident… Independenţa nu a înlăturat competiţia externă pentru Moldova. Sistemul politic al ţării este împărţit aproximativ egal între grupuri pro-ruse şi pro-UE, care luptă, uneori vehement, pentru orientarea ţării fie spre Moscova, fie spre Occident”.

De la o astfel de privire generală derivă şi aprecierea unor posibile evoluţii din Republica Moldova, pe care le găsim în tradiţionala prognoză anuală a Stratfor pentru 2019, citez:

„Rusia va activa în cel mai eficient mod în războiul său hybrid în Moldova, unde alegerile parlamentare din februarie, probabil, vor aduce dividende politice partidului socialist promoscovit. Un asemenea rezultat va impune Moldova să aprofundeze virajul său înspre Rusia, îngeţînd, dacă nu şi anihilându-le, eforturile de integrare cu Uniunea Europeană”.

Dacă îi ascultăm pe experţii din Rusia, dacă citim presa rusă, putem vedea că opiniile de acolo sînt diametral opuse, parcă reflectate într-o oglindă: Moldova este dominată de forţe pro-occidentale, unioniste, care îi încurcă presedintelui prorus Dodon să îmbunătăţească relaţiile cu Rusia.

Vreau să vă mărturisesc că în toamna anului 2016, cînd personal am candidat pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, am simţit pe propria mea piele această scindare geopolitică din societatea moldovenească. Spre finele campaniei alegătorii erau divizaţi definitiv și ireversibil, se aflau pe diferite părţi ale baricadei. Pe toți îi înteresa o singură întrebare: „Tu cu cine esţi, cu Europa sau cu Rusia? Cu Dodon sau cu Sandu?”. Orice încercare de a explica că eşti pentru Moldova, pentru a rezolva problemele interne ale statului nostru nu dădea nici un rezultat. Lumea parcă a înnebunit. Alegătorii mergeau ca zombații, ca niște lunatici la secţiile de votare pentru a-și aduce contribuția la acea lupta crâncenă, luptă, cum îi primit la noi, „ultimă şi decisivă” între presupusele forţe ale binelui şi răului. Bineînţeles, fiecare parte în acea confruntare se considera „forţa binelui”, iar pe cealaltă o prezenta ca „forţa răului” – deşi şi unii, şi alţii sînt două părţi ale unui singur popor.

Escrocii politici din Moldova intenţionează să repete această tactică şi la alegerile parlamentare, reducându-le la o nouă „ciocnire” geopolitică între forţele „pro-ocidentale” şi „pro-estice”. Dânșii vor încerca şi în continuare să ne învrăjbească, să ne certe unii cu alţii. Tipii și tipele care promoveză asemenea „politici” odioase toarnă gaz pe focul sciziunii sîngeroase din societatea moldovenească. Aceşti așa-numiți politicieni lucreză pentru divizare, pentru distrugere, învrăjbire – deci, lucrează împotrivă oamenilor.

Moldova are nevoie de o împăcare naţională. Acestă împacare, însă, nu va deveni posibilă atâta timp cât nu se vor înceta toate aceste polemici sterile despre geopolitică, polemici care blochează rezolvarea problemelor noastre interne.

Moldova trebuie să înceteze să fie locul unde factorii externi își demonstrează mușchii, iar din cauza acestor demonstrații ale forței suferă cetăţenii noştri. Moldova nu trebuie să fie o zonă de confruntare, un fel de „activ limitrof”, pentru stăpânirea căruia luptă Vestul cu Estul. Țara noastră trebuie să devină un spaţiu unde Occidentul colaborează cu Estul. Noi nu vrem să fim un teritoriu de poligon geopolitic.

În realitate, Moldova nu are ce căuta nici în Vest, nici în Est. Cei care vă promit marea şi sarea sau acolo, sau dincolo, vă spun minciuni. Toate aceste megalomanii – haideţi să întrăm undeva sau să aderăm la cineva şi toate problemele noastre se vor rezolva ca printr-o minune de către un „nene” din străinătate – nu au nimic comun cu realitatea.

Noi demult trebuia să ne învăţăm să rezolvăm problemele noastre la noi acasă, aici pe loc, în Moldova. Nimeni – nici dintr-o parte, nici din cealalta – nu va face acest lucru pentru noi.

Moldova nu trebuie să devină „prietena” cuiva împotrivă altuia. Politica de genul „anti-” bazată pe tot soiul de fobii trebuie să fie înlocuită cu o politică „pro-”, o politică de cooperare cu toţi vecinii apropiaţi şi îndepărtaţi în interesul Moldovei. Moldova trebuie să restabilească în interiorul său echilibrul între Vest şi Est, să asigure conjugarea integrării europene cu integrarea euroasianică.

Păstrundu-ne relaţiile bune cu Uniunea Europeană, de altfel un lucru imposibil atâta timp cât suntem sub actualul regim, este necesar să normalizăm şi relaţiile noastre cu Federaţia Rusă, să stabilim relaţii de cooperare şi cu Uniunea Euroasianică. Dar ele trebuie să fie relații de stat și nu relații personale ale unui sau altui lider de partid în scop de PR preelectoral, primitiv și ieftin.

Este nevoie de un moratoriu pentru un termen de cel puţin 10 ani, moratoriu asupra demagogiei false, sterile, dăunătoare în legătură cu așa-numita „opțiune geopolitică”. După ce situaţia din Moldova se va stabiliza, după ce vor fi rezolvate cele mai acute probleme ale statului nostru, doar atunci – și asta dacă atunci toată această pălăvrăgeală va mai rămîne actuală – am putea să ne gîndim la un referendum cu privire la o aderare (sau neaderare) la vreo comunitate regională. Dar nu mai devreme.

Noi vedem cum în toată lumea sporește haosul general. Sistemul de drept internaţional nu mai funcţionează. Capătul acestor procese distrugătoare nu se vede. Este clar doar un singur lucru: că degrabă toată această nebunie nu se va termina.

Dacă ne vom permite şi în continuare să fim atraşi în această rîşniţă geopolitică, pe noi nu ne aşteaptă nimic bun. Aşa şi vom rămîine o surcică, care este dusă, fără voia sa, spre o cascadă abruptă, într-un hău, şi care nu poate face nimic pentru a preveni căderea în acestă prăpastie.

Speculaţiile geopolitice sînt în avantajul acelor indivizi care au capturat statul moldovenesc şi care ne trateză pe noi, cetăţenii, ca pe nişte sclavi, ca pe niște ființe fără drepturi, ființe bune doar pentru a fi exploatate. Aceste speculaţii sînd în avantajul bogăţaşişor, al sacilor cu bani, pentru că le permit să ne „mulgă” şi în continuare pe noi, cei săraci, care constituim majoritatea absolută a populației Moldovei.

Noi, cetăţenii Republicii Moldova, avem un cu totul alt interes – să eliberăm statul de sub jugul ocupanţilor şi să începem să restabilim aici o viaţa normală.

Dacă geopolitica reprezintă o piedică în calea Moldovei spre niște vremuri de pace, spre vremurile când trebuie de a aduna pietrele, de a făuri, această piedică trebuie înlăturată.

Este oare posibil acest lucru? Despre aceasta vom discuta în următoarele emisiuni „10 minute cu Dumitru Ciubaşenco”.

Rămâneți cu bine!