(Русский) АП Кишинева в 10-й раз перенесла рассмотрение дела по убийству Валентины Чубашенко

Din păcate acest articol este disponibil doar în Русский. For the sake of viewer convenience, the content is shown below in the alternative language. You may click the link to switch the active language.

Сегодня Апелляционная палата Кишинева в 10-й (!) раз перенесла рассмотрение уголовного дела по убийству Валентины Чубашенко. На этот раз предлогом послужило то, что на заседание суда не был доставлен из пенитенциарного учреждения… осужденный. Никто не смог объяснить, как такое произошло, но заседание снова было сорвано.

В качестве правопреемника потерпевшей стороны и свидетеля я был готов выступить сегодня на заседании АП Кишинева. Сделаю это 17 января – на этот день перенесено очередное заседание, если и оно, конечно, снова не будет отменено.

С момента преступления прошло больше четырех лет. В апелляционную инстанцию уголовное дело поступило более года назад, но рассмотрение его по существу так и не началось. Даже если в таком затягивании дела нет чьего-то злого умысла, нормальной такую ситуацию никак не назовешь. В связи с этим я решил опубликовать заявление, которое подготовил для сегодняшнего судебного заседания. Ниже следует его текст:

“Onorată instanţă!

Pe 25 noiembrie 2018 s-au împlinit 4 ani de cînd a fost săvîrşită această crimă. Dosarul a ajuns la Curtea de Apel Chişinău mai mult de un an în urmă pe 17 octombrie 2017. Examinarea cauzei în fond a fost amînată de 9 ori. Bine că, în sfîrşit, această examinare începe.

Din start am să fac trei constatări generale.

Prima. Nici eu, nici rudele mele nu avem vreun interes ca cineva să fie pedepsit pur şi simplu de dragul pedepsei. Cu atît mai mult nu dorim ca dosarul să fie fabricat numai pentru a raporta descoperirea crimei. Dorinţa noastră este una singură: să fie efectuată o investigaţie şi să se desfășoare un proces care să se finalizeze cu identificarea criminalului/criminalilor şi pedepsirea lor conform legii.

A doua constatare. Dacă mă veţi întreba, cred eu oare că condamnatul V.Zvezdenko ar fi putut săvîrşi acest omor? – răspunsul meu va fi – „da”. Este o persoană amorală, asocială, cinică, minciunoasă, obraznică, cu antecedente penale. Însă, cu toate că mie această persoana îmi provoacă un dezgust total, pe parcursul procesului eu deocamdată nu am fost convins că anume ea a comis această crimă.

Şi ultima constatare. Am asistat la toate şedinţele de examinare a cauzei la Judecătoria sectorului Rîscani (completul format din judecătorii S.Blesceaga, G.Cazacu, T.Bivol), dar aşa şi nu am înţeles care sînt probele directe ce ar confirma cu certitudine faptul că crima dată a fost săvîrşită anume de acest inculpat. Probele pe care se bazează acuzarea sînt indirecte şi adeseori nu se leagă una cu alta. Unele probe şi corpuri delicte importante nu au fost anexate la materialele dosarului sau chiar au dispărut, cea ce ar putea afecta aprecierea corectă a circumstanţelor infracţiunii.

Sentinţa conţine şi greşeli factologice. Aşadar, se indică că inculpatul V.Zvezdenko este cetăţeanul Republicii Moldova, deşi acest fapt nu corespunde realităţii. Cel puţin, extrasul din Registrul de Stat al Populaţiei, anexat la materialele dosarului, indică că V.Zvezdenko are cetăţenia Lituaniei, că a sosit din ţara aceasta în Republica Moldova în ianuarie 2002 cu paşaportul lituanian şi viza moldovenească. Mai tîrziu Lituania, în care V.Zvezdenko s-a aflat sub urmărire penală, a anulat paşaportul lui. În proces, la întrebarea mea, de ce el nu are nici un act de identitate naţională a Republicii Moldova, el a răspuns că asta nu contează. Poate pentu el nu, însă pentru mine contează, fiindcă este vorba despre negligenţă organelor competente (de interne, de migraţiune) care timp de 12 ani au permis unui străin fără acte să se afle ilegal pe teritoriul Republicii Moldova, să fie condamnat pe alt dosar penal în 2003, iar în 2017 să ajungă să fie condamnat pentru o crimă deosebit de gravă cum este calificat omorul intenţionat.

Dar nu aceasta constituie cea mai mare neclaritate din acest dosar.

Iniţial statutul de învinuiţi l-au avut două persoane, un bărbat şi o femeie. Pe locul crimei a fost depistat material biologic – păr feminin. Dacă a doua persoana, femeia, a fost achitată, atunci al cui este acest păr? Nu înseamnă oare asta că undeva în libertate se plimbă încă un crimnal?

Recalificarea articolului din Codul Penal de la 145 (2) la 145 (1), şi stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 12 ani, nu poate fi înţeleasă. În partea de aprecieri ale instanţei într-un loc (p.120) se menţionezâ că „în acţiunile lui Zvezdenko Valeriu nu au fost reţinute trăsături inerente ale cruzimii”. În alt loc (p.93) se face referire la expertiza medico-legală care conţine nişte detalii oribile ale crimei. Spuneţi-mi, vă rog, dacă acesta nu este un omor săvîrşit cu cruzime, atunce ce este cruzime?

Într-o măsură decisivă, acuzarea a fost bazată pe presupunerea că criminalul a tăiat lănţişorul de uşă cu cleştele, aceste cleşte au fost ridicate la domiciliul lui V.Zvezdenko, şi expertiza a arătat că anume cu aceste cleşte a fost taiat lănţişorul. Această presupunere se răstoarnă prin două lucruri. Martorul Moruz Irina, sora mea, a găsit o bucată de lănţişor într-un dulap la balcon. Ea a transmis aceast corp delict poliţiei, însă această probă nu a fost anexată la materialele dosarului şi ulterior a dispărut. În acelaşi timp, Moruz Irina a transmis reprezentanţilor anchetei prin poştă electronică o înregistrate video, făcută la telefon de către fiica sa Taisia în apartamentul lui Ciubaşenco Valentina pe data de 18 august 2014. Din acest spot se vede că lănţişorul pe uşa de întrare lipseşte. Şi acestă probă nu a fost anexată la materialele dosarului. Ea a reapărut doar în şedinţele de judecată la cererea Irinei Moruz.

În sentinţă, emisă de Judecătoria sectorului Rîşcani, se spune (p.106) că „instanţa va aprecia critic înregistrarea video prezentată de către martor Moruz Irina, efectuată în apartamentul defunctei, prezumtiv în vara anului 2014, or originea acestei nu a fost stabilită, iar calitatea înregistrării nu permite a stabili cu certitudine prezenţa sau absenţa lănţişorului la uşa din apartamentul defunctei”.

Originea acestei secvenţe video a fost stabilită. Ea a fost făcută la telefon de fiica Irinei Moruz pe 18 august 2014. Şi din această înregistrare se vede bine că lănţişorul la uşa lipseşte.

Onorata instanţa!

Încă o dată repet, ca să fie foarte clară poziţia mea. Eu nu afirm că V.Zvezdenko nu a comis această crima. În opinia mea, acest individ putea să o facă. Însă – iarăsi, în opinia mea – materialele dosarului nu confirmă – direct , explicit şi convingător – acest lucru. Sper foarte mult că instanţa de apel va aduce o claritate în acest caz penal”.