RÎȘCANOVCA NOASTRĂ

Stimați locuitori ai Rîşcanovcăi, ai sectorului Rîșcani!

Asistăm cu toții la un război purtat împotriva Chișinăului. Un război îndreptat spre distrugerea orașului ca tip tradițional de cultură, ca loc de trai obișnuit. Un război împotriva orașului construit de părinții noștri, în care am crescut noi, copiii noștri și acum ne creștem nepoții. Pentru noi toți – cei născuți în Chișinău, sau cei care s-au mutat aici din diferite regiuni ale Republicii Moldova sau din alte regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, dar pentru care orașul a devenit apropiat și drag – este un război purtat de barbarii moderni în scopul distrugerii orașului nostru natal.

Fiecare dintre noi are la Chișinău un loc deosebit, drag sufletului. Pentru mine acest loc este sectorul Rîșcani. Am locuit aici timp de 20 de ani – am mers la grădiniță și școală, m-am înscris la universitate, m-am căsătorit, am crescut o fiică și mi-am îngropat părinții. Eu, ca majoritatea dintre Dumneavoastră, consideram că dezvoltarea orașului Chișinău, inclusiv a sectoarelor sale, așa ca Rîșcani, va însemna mereu un progres. Din păcate, adevărul este altul. În ultimul sfert de secol, am văzut doar „dezvoltare” cu semnul minus – regres, degradare, decădere, distrugere.

Acesta este un război îndreptat împotriva noastră. Un război, al cărui scop este desfiinţarea noastră ca purtători ai unor valori proprii felului orăşenesc de viață. Pentru a ne transforma în prizonieri ai unui lagăr de concentrare modern, construit chiar sub privirile noastre, construcții multietajate hidoase „de elită“ şi mall-uri din sticlă şi beton – adevărate lagăre de concentrare în care nu mai este cu putinţă să trăieşti ca ființă umană. Scopul acestui război este de a ne transforma din oamenii care înţeleg să deosebească binele de rău, frumosul de urît, în creaturi fără suflet, capabile doar să privească cu nepăsare la ceea ce se întîmplă. Într-o biomasă amorfă, într-o faună fără identitate, care fiinţează pe un teritoriu unde au fost distruse toate legăturile sociale.

Este un război pentru înrobirea oamenilor care mai sînt liberi atâta timp cît mai sînt în stare să gîndească, transformîndu-i în făpturi care vor deține doar un singur fel de „libertate“ – libertatea de a consuma. Poate vor avea şi libertatea de a merge sau nu la secțiile de votare pentru a alege răul cel mai mic propus.

Am pierdut deja multe bătălii în acest război. Iată cele mai recente, care sînt şi cele mai dureroase:

dărîmarea Palatului de Cultură al Sindicatelor din sectorul Rîșcani;

distrugerea unei clădiri istorice la intersecția străzilor M. Eminescu și Columna;

dărîmarea cinematografului „Gaudeamus” din sectorul Telecentru.

În perioada imediat următoare – demolarea cafenelei „Guguţă” și distrugerea cinematografului „Patria” din inima capitalei.

Ridicarea unor blocuri multietajate în vecinătatea clădirilor cu cinci etaje, pe spațiile verzi unde zeci de ani s-au primblat pensionarii și s-au jucat copii, – este ilegală, deși este ascunsă sub teancuri de hîrtii „legale”! Fiecare caz de acest fel, de asemenea, este o bătălie pierdută.

Trebuie să recunoaștem că înfrîngerile erau de neocolit. Deoarece noi nici nu am încercat să ne împotrivim.

Astăzi, dușmanii Chișinăului par a fi de neînfrînt. Fiind mînaţi de patima căpătuielii şi de dispreţuirea legii, ei se adună în găşti criminale. Diferite autorități ale Republicii Moldova pe care aceștia au pus mîna, le dau undă verde. Principala lor armă sînt banii, ei pot cumpăra fără mare osteneală orice hotărîre judecătorească, orice „autorizație” pentru demolare sau construcție „legală”. Exploatînd la maxim simțul lăcomiei, ei recrutează cu ușurință din rîndurile noastre trădători – pe cei care mai întîi provoacă grupurile de chișinăuieni indignați la protest, iar apoi, primind un „otkat” (fie un apartament în blocul care urmează a fi construit acolo, fie un plic gros cu o „compensație“), dezertează de pe cîmpul de luptă.

Iar noi?! Cum ne putem împotrivi dușmanilor orașului nostru în acest război? Nu avem resurse pentru luptă, nici organizare, nici lideri capabili să conducă lupta de rezistență. În plus, sîntem dezbinați, au reușit să ne pornească unul împotriva celuilalt. Mulți au fost atrași în sectele politice, asmuțindu-i unul împotriva celuilalt în fiecare campanie electorală.

Totuși, în pofida tuturor acestor lucruri, sînt convins: CAUZA NOASTRĂ NU ESTE ÎNCĂ PIERDUTĂ.

Ca fost jurnalist, cunoscîndu-i pe unii dintre cei care sînt implicați în războiul de exterminare a Chișinăului, afirm cu toată tăria: dușmanii au un punct slab, o rană sîngerîndă, călcîiul lui Ahile. Distrugînd Chișinăului, nici unul dintre ei, în niciun caz nu dorește să fie văzut de societate ca un asasin al orașului.

Dimpotrivă, fiecare se vede pe el însuși ca un „ziditor” al unei vieți noi. Fiecare dorește faimă, tinde spre ceea ca cei din jurul lui să-l considere „creator”, fondatorul unei vieți „fericite” viitoare. Nici unul dintre acești distrugători nu dorește ca fiul sau nepotul său să poarte stigmatul de „dușman al Chișinăului”. Pentru fiecare dintre ei, o astfel de perspectivă este echivalentă cu pierderea operei vieții sale.

De cîtva timp încoace a fost formulată ideea cu privire la nevoia de a scrie CARTEA NEAGRĂ a CHIŞINĂULUI – o carte a memoriei poporului despre dușmanii orașului nostru și despre crimele comise de aceștia. Fiecare clădire distrusă, fiecare bloc multietajat ilegal, edificat „legal” trebuie să ocupe o pagină aparte în această carte.

Consider că această „Carte Neagră” trebuie să aibă un autor colectiv – poporul. În calitate de băştinaş al sectorului Rîșcani, îmi asum obligația, în primul rînd, de a scrie o pagină dedicată fostului Palat de Cultură al Sindicatelor. Orice informație este binevenită, am început deja să o colectez: istoria clădirii, amintirile persoanelor care au avut legătura cu acest edificiu. Este extrem de importantă informația cu privire la modul în care s-a desfășurat „prihvatizarea” Palatului de Cultură al Sindicatelor, cine este proprietarul teritoriului, numele persoanei care a semnat documentele pentru demolarea acestui edificiu, persoana care a aprobat proiectele și a dat acordul pentru construcție, – pentru a urmări fiecare verigă a lanțului de la ridicarea clădirii pînă la distrugerea ei. Intervin cu rugămintea către toți cei care dețin astfel de informații să o împărtășească cu mine.

În baza acestui principiu, fiecare dintre voi poate începe să scrie o pagină pentru „Cartea Neagră” despre orice clădire istorică demolată a capitalei sau orice clădire construită ilegal. Îi îndemn pe toți cei care doresc să mi se alăture în această lucrare de voluntariat.

În același timp propun crearea unui ONG „Rîșcanovca noastră” – «Наша Рышкановка». În opinia mea, această organizație ar putea să se ocupe nu doar de păstrarea memoriei despre cartierul nostru, ci și de scoaterea la iveală a problemelor existente și care pot să apară în viitor, să vină cu soluţii pentru ele. Consider că unul dintre scopurile organizației trebuie să fie promovarea intereselor locuitorilor sectorului Rîșcani, la nivelul autorităților administrației locale și centrale – preturii, consiliului municipal, primăriei, parlamentului, guvernului, instanțelor de judecată. De asemenea, cred că o astfel de organizație ar trebui să-și asume funcția de control civic asupra faptelor funcționarilor cu privire la soarta sectorului Rîșcani.

Propun să fie organizată o adunare a grupului de inițiativă pentru crearea organizației „Rîșcanovca noastră” – «Наша Рышкановка», sîmbătă, 28 iulie, ora 17.00, în scuarul din fața clădirii distruse a Palatului de Cultură al Sindicatelor. În cadrul adunării urmează să discutăm acțiunile noastre viitoare.

NU AVEM ALTĂ ALTERNATIVĂ DECÎT SĂ ORGANIZĂM O REZISTENŢĂ POPULARĂ –

SAU EI VOR CONTINUA SĂ NE TERORIZEZE.

NU EXISTĂ ALTĂ CALE!

 

Cu stimă față de fiecare dintre Dumneavoastră,

Dumitru Ciubaşenco

 

Date de contact :

Pagina Facebook Rîşcanovca noastră-Наша Рышкановка

E-mail: [email protected]; riscanovcanoastra@gmail.com